fremăta
Romanian
Etymology
From freamăt, or possibly from Late Latin fremitāre, frequentative of Latin fremō. Compare Italian fremitare, Corsican frumita (“to neigh”).
Verb
a fremăta (third-person singular present freamătă, past participle fremătat) 1st conjugation
- (of leaves) to rustle
- (of people) to murmur
- (of a person) to be seized by emotion; also to shiver, shudder, shake, tremble
Conjugation
conjugation of fremăta (first conjugation, no infix)
| infinitive | a fremăta | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | fremătând | ||||||
| past participle | fremătat | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | fremăt freamăt |
fremeți | freamătă | fremătăm | fremătați | freamătă | |
| imperfect | fremătam | fremătai | fremăta | fremătam | fremătați | fremătau | |
| simple perfect | fremătai | fremătași | fremătă | fremătarăm | fremătarăți | fremătară | |
| pluperfect | fremătasem | fremătaseși | fremătase | fremătaserăm | fremătaserăți | fremătaseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să fremăt să freamăt |
să fremeți | să fremete | să fremătăm | să fremătați | să fremete | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | freamătă | fremătați | |||||
| negative | nu fremăta | nu fremătați | |||||