fuduli

Romanian

Etymology

From fudul.

Verb

a fuduli (third-person singular present fudulește, past participle fudulit) 4th conjugation

  1. to boast, to be proud

Conjugation

    conjugation of fuduli (fourth conjugation, -esc- infix)
infinitive a fuduli
gerund fudulind
past participle fudulit
number singular plural
person 1st person 2nd person 3rd person 1st person 2nd person 3rd person
indicative eu tu el/ea noi voi ei/ele
present fudulesc fudulești fudulește fudulim fuduliți fudulesc
imperfect fuduleam fuduleai fudulea fuduleam fuduleați fuduleau
simple perfect fudulii fuduliși fuduli fudulirăm fudulirăți fuduliră
pluperfect fudulisem fuduliseși fudulise fuduliserăm fuduliserăți fuduliseră
subjunctive eu tu el/ea noi voi ei/ele
present să fudulesc să fudulești să fudulească să fudulim să fuduliți să fudulească
imperative — tu — — voi —
affirmative fudulește fuduliți
negative nu fuduli nu fuduliți
This article is issued from Wiktionary. The text is available under Creative Commons Attribution-Share Alike 4.0 unless otherwise noted. Additional terms may apply for the media files.