gligan
Romanian
Etymology
Borrowed from Bulgarian глиган (gligan, “wild boar”), from Proto-Slavic *kъlъ (“fang, tusk”).
Noun
gligan m (plural gligani)
Declension
| singular | plural | ||||
|---|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | ||
| nominative-accusative | gligan | gliganul | gligani | gliganii | |
| genitive-dative | gligan | gliganului | gligani | gliganilor | |
| vocative | gliganule | gliganilor | |||