grăpătoare
Romanian
Etymology
From grapă + -ătoare.
Noun
grăpătoare f (plural grăpători)
Declension
| singular | plural | ||||
|---|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | ||
| nominative-accusative | grăpătoare | grăpătoarea | grăpători | grăpătorile | |
| genitive-dative | grăpători | grăpătorii | grăpători | grăpătorilor | |
| vocative | grăpătoare, grăpătoareo | grăpătorilor | |||
References
- grăpătoare in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN