grația

Romanian

Etymology

Borrowed from French gracier.

Verb

a grația (third-person singular present grațiează, past participle grațiat) 1st conjugation

  1. to pardon

Conjugation

    conjugation of grația (first conjugation, -ez- infix)
infinitive a grația
gerund grațiind
past participle grațiat
number singular plural
person 1st person 2nd person 3rd person 1st person 2nd person 3rd person
indicative eu tu el/ea noi voi ei/ele
present grațiez grațiezi grațiază grațiem grațiați grațiază
imperfect grațiam grațiai grația grațiam grațiați grațiau
simple perfect grațiai grațiași grație grațiarăm grațiarăți grațiară
pluperfect grațiasem grațiaseși grațiase grațiaserăm grațiaserăți grațiaseră
subjunctive eu tu el/ea noi voi ei/ele
present să grațiez să grațiezi să grațieze să grațiem să grațiați să grațieze
imperative — tu — — voi —
affirmative grațiază grațiați
negative nu grația nu grațiați
This article is issued from Wiktionary. The text is available under Creative Commons Attribution-Share Alike 4.0 unless otherwise noted. Additional terms may apply for the media files.