gratulare
See also: gratularé
Latin
Verb
grātulāre
- second-person singular present active imperative/indicative of grātulor
Romanian
Etymology
Noun
gratulare f (plural gratulări)
Declension
| singular | plural | ||||
|---|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | ||
| nominative-accusative | gratulare | gratularea | gratulări | gratulările | |
| genitive-dative | gratulări | gratulării | gratulări | gratulărilor | |
| vocative | gratulare, gratulareo | gratulărilor | |||
References
- gratulare in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN