grimă
Romanian
Etymology
Back-formation from grima.
Noun
grimă f (plural grime)
Declension
| singular | plural | ||||
|---|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | ||
| nominative-accusative | grimă | grima | grime | grimele | |
| genitive-dative | grime | grimei | grime | grimelor | |
| vocative | grimă, grimo | grimelor | |||
References
- grimă in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN