grima
Albanian
Noun
grima
- inflection of grimë:
- definite nominative singular
- indefinite nominative/accusative plural
French
Pronunciation
Verb
grima
- third-person singular past historic of grimer
Galician
Alternative forms
- grimo
Etymology
Probably from Gothic,[1] from Proto-Germanic *grīmô (“mask”). Cognate with Portuguese grima and Spanish grima.
Pronunciation
- IPA(key): [ˈɡɾimɐ]
Noun
grima f (plural grimas)
- fear, creeps, uneasiness
- 1775, María Francisca Isla y Losada, Romance:
- Ay Jesús! miña Joiña!
non falemos nesto mais,
que dá grima sò o pensalo,
Deus vos garde bo é san.
Santiago. Febreiro doce
Aÿ! que non sey que me dà,
que me esfraquezo de todo,
è non podo vafexàr.- Oh, Jesus! My Jewel!
Let's not talk about this anymore
because it gives one the creeps just to think about it.
God take care of you, safe and sound.
Santiago, February twelve
Oh!, I don't know what happens to me
I'm totally weakening
and I can't breath
- Oh, Jesus! My Jewel!
- 1777, anonymous author, Urca, page 5:
- foi tal o terror que concibeu neste aflicto, que cando se vai lavar hastr'a auga lle dá grimo
- he built such a terror because of that affliction, that when he's going to wash himself even the water gives him the creeps
Derived terms
- dar grima
- grimar
References
- ^ Joan Coromines, José A[ntonio] Pascual (1983–1991) “grimo”, in Diccionario crítico etimológico castellano e hispánico [Critical Castilian and Hispanic Etymological Dictionary] (in Spanish), Madrid: Gredos
Further reading
- Antón Luís Santamarina Fernández, editor (2006–2013), “grimo”, in Dicionario de Dicionarios da lingua galega [Dictionary of Dictionaries of the Galician language] (in Galician), Santiago de Compostela: Instituto da Lingua Galega
- Antón Luís Santamarina Fernández, editor (2006–2013), “grima”, in Dicionario de Dicionarios da lingua galega [Dictionary of Dictionaries of the Galician language] (in Galician), Santiago de Compostela: Instituto da Lingua Galega
- Antón Luís Santamarina Fernández, Ernesto Xosé González Seoane, María Álvarez de la Granja, editors (2003–2018), “grima”, in Tesouro informatizado da lingua galega (in Galician), Santiago de Compostela: Instituto da Lingua Galega
- Rosario Álvarez Blanco, editor (2014–2024), “grima”, in Tesouro do léxico patrimonial galego e portugués (in Galician), Santiago de Compostela: Instituto da Lingua Galega, →ISSN
Lower Sorbian
Alternative forms
- grimjo
Pronunciation
- IPA(key): /ˈɡrʲima/
Verb
grima
- third-person singular present of grimaś
Norwegian Bokmål
Noun
grima f
- definite singular of grime
Verb
grima
Norwegian Nynorsk
Pronunciation
- IPA(key): /²ɡriː.mɑ/
Noun
grima f
Verb
grima (present tense grimar, past tense grima, past participle grima, passive infinitive grimast, present participle grimande, imperative grima/grim)
- a-infinitive form of grime
Old English
Etymology
From Proto-West Germanic *grīmō, from Proto-Germanic *grīmô (“mask”). Cognate with Old Frisian grīma, Old Saxon grīmo, Old High German grīmo, Old Norse gríma, Gothic *𐌲𐍂𐌴𐌹𐌼𐌰 (*greima).
Pronunciation
- IPA(key): /ˈɡriː.mɑ/
Noun
grīma m
Declension
Weak:
singular | plural | |
---|---|---|
nominative | grīma | grīman |
accusative | grīman | grīman |
genitive | grīman | grīmena |
dative | grīman | grīmum |
Derived terms
- beadu-gríma, beado-gríma (“war-mask, helmet”)
- grím-helm (“helmet with visor”)
- here-gríma
Descendants
Romanian
Etymology
Verb
a grima (third-person singular present grimează, past participle grimat) 1st conjugation
- to make up (about actors)
Conjugation
conjugation of grima (first conjugation, -ez- infix)
infinitive | a grima | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | grimând | ||||||
past participle | grimat | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | grimez | grimezi | grimează | grimăm | grimați | grimează | |
imperfect | grimam | grimai | grima | grimam | grimați | grimau | |
simple perfect | grimai | grimași | grimă | grimarăm | grimarăți | grimară | |
pluperfect | grimasem | grimaseși | grimase | grimaserăm | grimaserăți | grimaseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să grimez | să grimezi | să grimeze | să grimăm | să grimați | să grimeze | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | grimează | grimați | |||||
negative | nu grima | nu grimați |
References
- grima in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN
Spanish
Etymology
From Gothic *𐌲𐍂𐌹𐌼𐌼𐍃 (*grimms), from Proto-Germanic *grimmaz (“grim, angry, fierce”). Cognate with English grim.
Pronunciation
- IPA(key): /ˈɡɾima/ [ˈɡɾi.ma]
- Rhymes: -ima
- Syllabification: gri‧ma
Noun
grima f (uncountable)
Derived terms
Further reading
- “grima”, in Diccionario de la lengua española [Dictionary of the Spanish Language] (in Spanish), online version 23.8, Royal Spanish Academy [Spanish: Real Academia Española], 10 December 2024