hărăzi

Romanian

Etymology

Borrowed from Old Church Slavonic харизати (xarizati), from Ancient Greek χαρίζω (kharízō, “to show a favor”).

Verb

a hărăzi (third-person singular present hărăzește, past participle hărăzit) 4th conjugation

  1. to intend, to decide in advance
  2. to preordain by divine will or fate

Conjugation

    conjugation of hărăzi (fourth conjugation, -esc- infix)
infinitive a hărăzi
gerund hărăzind
past participle hărăzit
number singular plural
person 1st person 2nd person 3rd person 1st person 2nd person 3rd person
indicative eu tu el/ea noi voi ei/ele
present hărăzesc hărăzești hărăzește hărăzim hărăziți hărăzesc
imperfect hărăzeam hărăzeai hărăzea hărăzeam hărăzeați hărăzeau
simple perfect hărăzii hărăziși hărăzi hărăzirăm hărăzirăți hărăziră
pluperfect hărăzisem hărăziseși hărăzise hărăziserăm hărăziserăți hărăziseră
subjunctive eu tu el/ea noi voi ei/ele
present să hărăzesc să hărăzești să hărăzească să hărăzim să hărăziți să hărăzească
imperative — tu — — voi —
affirmative hărăzește hărăziți
negative nu hărăzi nu hărăziți
This article is issued from Wiktionary. The text is available under Creative Commons Attribution-Share Alike 4.0 unless otherwise noted. Additional terms may apply for the media files.