harhal
Romanian
Etymology
Borrowed from Ottoman Turkish خلخال (halhâl), from Arabic خَلْخَال (ḵalḵāl).
Noun
harhal n (plural harhaluri)
- (obsolete) necklace
Declension
| singular | plural | ||||
|---|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | ||
| nominative-accusative | harhal | harhalul | harhaluri | harhalurile | |
| genitive-dative | harhal | harhalului | harhaluri | harhalurilor | |
| vocative | harhalule | harhalurilor | |||
References
- harhal in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN