hatâr
Romanian
Etymology
Borrowed from Ottoman Turkish خاطر (hatır), from Arabic خَاطِر (ḵāṭir).
Noun
hatâr n (plural hatâruri)
- (colloquial) pleasure
Declension
| singular | plural | ||||
|---|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | ||
| nominative-accusative | hatâr | hatârul | hatâruri | hatârurile | |
| genitive-dative | hatâr | hatârului | hatâruri | hatârurilor | |
| vocative | hatârule | hatârurilor | |||