huhurat
Romanian
Etymology
From huhură.
Noun
huhurat n (plural huhuraturi)
Declension
| singular | plural | ||||
|---|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | ||
| nominative-accusative | huhurat | huhuratul | huhuraturi | huhuraturile | |
| genitive-dative | huhurat | huhuratului | huhuraturi | huhuraturilor | |
| vocative | huhuratule | huhuraturilor | |||
References
- huhurat in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN