impuritate
Latin
Noun
impūritāte
- ablative singular of impūritās
Romanian
Etymology
Borrowed from French impureté. Equivalent to impur + -itate.
Noun
impuritate f (plural impurități)
Declension
| singular | plural | ||||
|---|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | ||
| nominative-accusative | impuritate | impuritatea | impurități | impuritățile | |
| genitive-dative | impurități | impurității | impurități | impurităților | |
| vocative | impuritate, impuritateo | impurităților | |||