incantat
Latin
Verb
incantat
- third-person singular present active indicative of incantō
Romanian
Etymology
Borrowed from Latin incantatus.
Adjective
incantat m or n (feminine singular incantată, masculine plural incantați, feminine and neuter plural incantate)
Declension
| singular | plural | |||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|---|
| masculine | neuter | feminine | masculine | neuter | feminine | |||
| nominative- accusative |
indefinite | incantat | incantată | incantați | incantate | |||
| definite | incantatul | incantata | incantații | incantatele | ||||
| genitive- dative |
indefinite | incantat | incantate | incantați | incantate | |||
| definite | incantatului | incantatei | incantaților | incantatelor | ||||
References
- incantat in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN