incantat

Latin

Verb

incantat

  1. third-person singular present active indicative of incantō

Romanian

Etymology

Borrowed from Latin incantatus.

Adjective

incantat m or n (feminine singular incantată, masculine plural incantați, feminine and neuter plural incantate)

  1. bewitched

Declension

Declension of incantat
singular plural
masculine neuter feminine masculine neuter feminine
nominative-
accusative
indefinite incantat incantată incantați incantate
definite incantatul incantata incantații incantatele
genitive-
dative
indefinite incantat incantate incantați incantate
definite incantatului incantatei incantaților incantatelor

References

  • incantat in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN