increpatio

Latin

Etymology

From increpō +‎ -tiō.

Noun

increpātiō f (genitive increpātiōnis); third declension

  1. rebuke, chiding, reproof

Declension

Third-declension noun.

singular plural
nominative increpātiō increpātiōnēs
genitive increpātiōnis increpātiōnum
dative increpātiōnī increpātiōnibus
accusative increpātiōnem increpātiōnēs
ablative increpātiōne increpātiōnibus
vocative increpātiō increpātiōnēs

Descendants

  • Spanish: increpación

References