indura
See also: îndura
French
Pronunciation
- IPA(key): /ɛ̃.dy.ʁa/
Verb
indura
- third-person singular past historic of indurer
Italian
Verb
indura
- inflection of indurare:
- third-person singular present indicative
- second-person singular imperative
Anagrams
Latin
Verb
indūrā
- second-person singular present active imperative of indūrō
Romanian
Etymology
Verb
a indura (third-person singular present indurează, past participle indurat) 1st conjugation
- to indurate
Conjugation
conjugation of indura (first conjugation, no infix)
| infinitive | a indura | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | indurând | ||||||
| past participle | indurat | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | indur | induri | indură | indurăm | indurați | indură | |
| imperfect | induram | indurai | indura | induram | indurați | indurau | |
| simple perfect | indurai | indurași | indură | indurarăm | indurarăți | indurară | |
| pluperfect | indurasem | induraseși | indurase | induraserăm | induraserăți | induraseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să indur | să induri | să indure | să indurăm | să indurați | să indure | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | indură | indurați | |||||
| negative | nu indura | nu indurați | |||||