infirmat
See also: infirmât
Latin
Verb
īnfirmat
- third-person singular present active indicative of īnfirmō
Romanian
Etymology
Past participle of infirma.
Pronunciation
- IPA(key): [infirˈmat]
Adjective
infirmat m or n (feminine singular infirmată, masculine plural infirmați, feminine and neuter plural infirmate)
Declension
| singular | plural | |||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|---|
| masculine | neuter | feminine | masculine | neuter | feminine | |||
| nominative- accusative |
indefinite | infirmat | infirmată | infirmați | infirmate | |||
| definite | infirmatul | infirmata | infirmații | infirmatele | ||||
| genitive- dative |
indefinite | infirmat | infirmate | infirmați | infirmate | |||
| definite | infirmatului | infirmatei | infirmaților | infirmatelor | ||||
Verb
infirmat (past participle of infirma)
- past participle of infirma
References
- infirmat in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN