instrumentare
See also: instrumentaré
Romanian
Etymology
From instrumenta + -re.
Noun
instrumentare f (plural instrumentări)
Declension
| singular | plural | ||||
|---|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | ||
| nominative-accusative | instrumentare | instrumentarea | instrumentări | instrumentările | |
| genitive-dative | instrumentări | instrumentării | instrumentări | instrumentărilor | |
| vocative | instrumentare, instrumentareo | instrumentărilor | |||
References
- instrumentare in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN
Spanish
Verb
instrumentare
- first/third-person singular future subjunctive of instrumentar