lărmui

Romanian

Etymology

From larmă +‎ -ui.

Verb

a lărmui (third-person singular present lărmuiește, past participle lărmuit) 4th conjugation

  1. to make noise

Conjugation

    conjugation of lărmui (fourth conjugation, -esc- infix)
infinitive a lărmui
gerund lărmuind
past participle lărmuit
number singular plural
person 1st person 2nd person 3rd person 1st person 2nd person 3rd person
indicative eu tu el/ea noi voi ei/ele
present lărmuiesc lărmuiești lărmuiește lărmuim lărmuiți lărmuiesc
imperfect lărmuiam lărmuiai lărmuia lărmuiam lărmuiați lărmuiau
simple perfect lărmuii lărmuiși lărmui lărmuirăm lărmuirăți lărmuiră
pluperfect lărmuisem lărmuiseși lărmuise lărmuiserăm lărmuiserăți lărmuiseră
subjunctive eu tu el/ea noi voi ei/ele
present să lărmuiesc să lărmuiești să lărmuiască să lărmuim să lărmuiți să lărmuiască
imperative — tu — — voi —
affirmative lărmuiește lărmuiți
negative nu lărmui nu lărmuiți
This article is issued from Wiktionary. The text is available under Creative Commons Attribution-Share Alike 4.0 unless otherwise noted. Additional terms may apply for the media files.