lecționar
Romanian
Etymology
Borrowed from French lectionnaire, Medieval Latin lectionarium, from Latin lectio.
Noun
lecționar n (plural lecționare)
Declension
| singular | plural | ||||
|---|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | ||
| nominative-accusative | lecționar | lecționarul | lecționare | lecționarele | |
| genitive-dative | lecționar | lecționarului | lecționare | lecționarelor | |
| vocative | lecționarule | lecționarelor | |||
Related terms
Further reading
- “lecționar”, in DEX online—Dicționare ale limbii române (Dictionaries of the Romanian language) (in Romanian), 2004–2025