lenire

Italian

Etymology

Borrowed from Latin lēnīre (to soften, soothe; to mollify, assuage, appease, pacify).

Pronunciation

  • IPA(key): /leˈni.re/
  • Rhymes: -ire
  • Hyphenation: le‧nì‧re

Verb

lenìre (first-person singular present lenìsco, first-person singular past historic lenìi, past participle lenìto, auxiliary avére)

  1. (transitive) to soothe, to relieve

Conjugation

Latin

Verb

lēnīre

  1. inflection of lēniō:
    1. present active infinitive
    2. second-person singular present passive imperative/indicative

Romanian

Etymology

From leni +‎ -re.

Noun

lenire f (plural leniri)

  1. (obsolete) idling
    Synonym: trândăvire

Declension

Declension of lenire
singular plural
indefinite definite indefinite definite
nominative-accusative lenire lenirea leniri lenirile
genitive-dative leniri lenirii leniri lenirilor
vocative lenire, lenireo lenirilor

References

  • lenire in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN