lictun
Old English
Etymology
From līċ (“body”) + tūn (“enclosure, yard”). Compare Old High German līhhof (“cemetery”).
Pronunciation
- IPA(key): /ˈliːkˌtuːn/
Noun
līctūn m
Declension
Strong a-stem:
| singular | plural | |
|---|---|---|
| nominative | līctūn | līctūnas |
| accusative | līctūn | līctūnas |
| genitive | līctūnes | līctūna |
| dative | līctūne | līctūnum |
Descendants
- Middle English: litton, lytton, letton