lictun

Old English

Etymology

From līċ (body) +‎ tūn (enclosure, yard). Compare Old High German līhhof (cemetery).

Pronunciation

  • IPA(key): /ˈliːkˌtuːn/

Noun

līctūn m

  1. graveyard, cemetery

Declension

Strong a-stem:

singular plural
nominative līctūn līctūnas
accusative līctūn līctūnas
genitive līctūnes līctūna
dative līctūne līctūnum

Descendants

  • Middle English: litton, lytton, letton