limbuți
Romanian
Etymology
From limbut.
Verb
a limbuți (third-person singular present limbuțește, past participle limbuțit) 4th conjugation
- (dated) to babble
Conjugation
conjugation of limbuți (fourth conjugation, -esc- infix)
| infinitive | a limbuți | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | limbuțind | ||||||
| past participle | limbuțit | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | limbuțesc | limbuțești | limbuțește | limbuțim | limbuțiți | limbuțesc | |
| imperfect | limbuțeam | limbuțeai | limbuțea | limbuțeam | limbuțeați | limbuțeau | |
| simple perfect | limbuții | limbuțiși | limbuți | limbuțirăm | limbuțirăți | limbuțiră | |
| pluperfect | limbuțisem | limbuțiseși | limbuțise | limbuțiserăm | limbuțiserăți | limbuțiseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să limbuțesc | să limbuțești | să limbuțească | să limbuțim | să limbuțiți | să limbuțească | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | limbuțește | limbuțiți | |||||
| negative | nu limbuți | nu limbuțiți | |||||