limbut
Romanian
Etymology
Probably from Latin linguutus (“full of tongue, glib”), ultimately from lingua. Compare Calabrian linguto, Catalan and Occitan lengut, Albanian ljingut.
Pronunciation
- IPA(key): /limˈbut/
Adjective
limbut m or n (feminine singular limbută, masculine plural limbuți, feminine and neuter plural limbute)
Declension
| singular | plural | |||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|---|
| masculine | neuter | feminine | masculine | neuter | feminine | |||
| nominative- accusative |
indefinite | limbut | limbută | limbuți | limbute | |||
| definite | limbutul | limbuta | limbuții | limbutele | ||||
| genitive- dative |
indefinite | limbut | limbute | limbuți | limbute | |||
| definite | limbutului | limbutei | limbuților | limbutelor | ||||
Noun
limbut m (plural limbuți, feminine equivalent limbută)
Declension
| singular | plural | ||||
|---|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | ||
| nominative-accusative | limbut | limbutul | limbuți | limbuții | |
| genitive-dative | limbut | limbutului | limbuți | limbuților | |
| vocative | limbutule | limbuților | |||