locul

See also: lòcul

Romanian

Etymology 1

Noun

locul

  1. definite nominative/accusative singular of loc

Etymology 2

Borrowed from French locule.

Noun

locul m (plural loculi)

  1. (botany) loculus
Declension
Declension of locul
singular plural
indefinite definite indefinite definite
nominative-accusative locul loculul loculi loculii
genitive-dative locul loculului loculi loculilor
vocative loculule loculilor