Romanian
Etymology 1
Noun
locul
- definite nominative/accusative singular of loc
Etymology 2
Borrowed from French locule.
Noun
locul m (plural loculi)
- (botany) loculus
Declension
Declension of locul
|
|
singular
|
|
plural
|
|
|
indefinite
|
definite
|
indefinite
|
definite
|
| nominative-accusative
|
locul
|
loculul
|
loculi
|
loculii
|
| genitive-dative
|
locul
|
loculului
|
loculi
|
loculilor
|
| vocative
|
loculule
|
loculilor
|