loculos

Latin

Noun

loculōs

  1. accusative plural of loculus

Romanian

Etymology

From locul +‎ -os.

Adjective

loculos m or n (feminine singular loculoasă, masculine plural loculoși, feminine and neuter plural loculoase)

  1. locular

Declension

Declension of loculos
singular plural
masculine neuter feminine masculine neuter feminine
nominative-
accusative 		indefinite loculos loculoasă loculoși loculoase
definite loculosul loculoasa loculoșii loculoasele
genitive-
dative 		indefinite loculos loculoase loculoși loculoase
definite loculosului loculoasei loculoșilor loculoaselor

References

  • loculos in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN
This article is issued from Wiktionary. The text is available under Creative Commons Attribution-Share Alike 4.0 unless otherwise noted. Additional terms may apply for the media files.