mýra

See also: myra, Myra, and Mýra

Faroese

Etymology

From Old Norse mýrr.

Noun

mýra f (genitive singular mýru, plural mýrur or mýrar)

  1. bog

Declension

f1 singular plural
indefinite definite indefinite definite
nominative mýra mýran mýrur mýrurnar
accusative mýru mýruna mýrur mýrurnar
dative mýru mýruni mýrum mýrunum
genitive mýru mýrunnar mýra mýranna
f1s/f6p singular plural
indefinite definite indefinite definite
nominative mýra mýran mýrar mýrarnar
accusative mýru mýruna mýrar mýrarnar
dative mýru mýruni mýrum mýrunum
genitive mýru mýrunnar mýra mýranna

Synonyms