măcăi

See also: Appendix:Variations of "macai"

Romanian

Etymology

From mac +‎ -ăi.

Verb

a măcăi (third-person singular present măcăie, past participle măcăit) 4th conjugation

  1. to quack

Conjugation

    conjugation of măcăi (fourth conjugation, no infix)
infinitive a măcăi
gerund măcăind
past participle măcăit
number singular plural
person 1st person 2nd person 3rd person 1st person 2nd person 3rd person
indicative eu tu el/ea noi voi ei/ele
present măcăi măcăi măcăie măcăim măcăiți măcăie
imperfect măcăiam măcăiai măcăia măcăiam măcăiați măcăiau
simple perfect măcăii măcăiși măcăi măcăirăm măcăirăți măcăiră
pluperfect măcăisem măcăiseși măcăise măcăiserăm măcăiserăți măcăiseră
subjunctive eu tu el/ea noi voi ei/ele
present să măcăi să măcăi să măcăie să măcăim să măcăiți să măcăie
imperative — tu — — voi —
affirmative măcăie măcăiți
negative nu măcăi nu măcăiți
This article is issued from Wiktionary. The text is available under Creative Commons Attribution-Share Alike 4.0 unless otherwise noted. Additional terms may apply for the media files.