măcăit

Romanian

Etymology

Past participle of măcăi.

Noun

măcăit n (plural măcăituri)

  1. quack

Declension

Declension of măcăit
singular plural
indefinite definite indefinite definite
nominative-accusative măcăit măcăitul măcăituri măcăiturile
genitive-dative măcăit măcăitului măcăituri măcăiturilor
vocative măcăitule măcăiturilor

Verb

măcăit (past participle of măcăi)

  1. past participle of măcăi