măcăit
Romanian
Etymology
Past participle of măcăi.
Noun
măcăit n (plural măcăituri)
Declension
| singular | plural | ||||
|---|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | ||
| nominative-accusative | măcăit | măcăitul | măcăituri | măcăiturile | |
| genitive-dative | măcăit | măcăitului | măcăituri | măcăiturilor | |
| vocative | măcăitule | măcăiturilor | |||
Verb
măcăit (past participle of măcăi)
- past participle of măcăi