mărturie
Romanian
Etymology
From martor (“witness”) + -ie.
Noun
mărturie f (plural mărturii)
Declension
| singular | plural | ||||
|---|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | ||
| nominative-accusative | mărturie | mărturia | mărturii | mărturiile | |
| genitive-dative | mărturii | mărturiei | mărturii | mărturiilor | |
| vocative | mărturie, mărturio | mărturiilor | |||