macagiu
Romanian
Etymology
From macaz + -giu, from Ottoman Turkish مقاص (makas), from Arabic مِقَصّ (miqaṣṣ).
Noun
macagiu m (plural macagii)
Declension
| singular | plural | ||||
|---|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | ||
| nominative-accusative | macagiu | macagiul | macagii | macagiii | |
| genitive-dative | macagiu | macagiului | macagii | macagiilor | |
| vocative | macagiule | macagiilor | |||