magiun

Romanian

Etymology

Borrowed from Ottoman Turkish معجون (macun), ultimately from Arabic مَعْجُون (maʕjūn).

Noun

magiun n (plural magiunuri)

  1. jam

Declension

Declension of magiun
singular plural
indefinite definite indefinite definite
nominative-accusative magiun magiunul magiunuri magiunurile
genitive-dative magiun magiunului magiunuri magiunurilor
vocative magiunule magiunurilor