marinier

Dutch

Etymology

First attested in the mid 17th century. Borrowed from French marinier.

Pronunciation

  • IPA(key): /ˌmaː.riˈniːr/
  • Audio:(file)
  • Hyphenation: ma‧ri‧nier
  • Rhymes: -iːr

Noun

marinier m (plural mariniers, diminutive mariniertje n)

  1. marine

Usage notes

  • The literal translation of "marinier" is marine. However, a Dutch "marinier" is on a par with a US Navy SEAL. A US Marine is somewhat equivalent to a Dutch Landmacht soldaat.

Derived terms

  • ketenmarinier

Descendants

  • Indonesian: marinir
  • Papiamentu: marinir

French

Etymology

Inherited from Middle French marinier, from Old French mariner. By surface analysis, marin +‎ -ier. Compare Catalan mariner, Italian marinaio, Spanish marinero, Portuguese marinheiro. Cf. also Vulgar Latin marinarius.

Pronunciation

  • IPA(key): /ma.ʁi.nje/
  • Audio:(file)

Adjective

marinier (feminine marinière, masculine plural mariniers, feminine plural marinières)

  1. (relational) sea; marine

Derived terms

Noun

marinier m (plural mariniers)

  1. fresh water sailor, bargeman

See also

Further reading

Middle French

Etymology

From Old French marinier.

Noun

marinier m (plural mariniers)

  1. mariner

Descendants

  • French: marinier

Old French

Noun

marinier oblique singularm (oblique plural mariniers, nominative singular mariniers, nominative plural marinier)

  1. alternative form of mariner

Romanian

Etymology

Borrowed from French marinier.

Noun

marinier m (plural marinieri)

  1. (obsolete) sailor
    Synonym: marinar

Declension

Declension of marinier
singular plural
indefinite definite indefinite definite
nominative-accusative marinier marinierul marinieri marinierii
genitive-dative marinier marinierului marinieri marinierilor
vocative marinierule marinierilor

References

  • marinier in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN