martac
Romanian
Etymology
Borrowed from Ottoman Turkish مرتك (mertek).
Noun
martac m (plural martaci)
Declension
| singular | plural | ||||
|---|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | ||
| nominative-accusative | martac | martacul | martaci | martacii | |
| genitive-dative | martac | martacului | martaci | martacilor | |
| vocative | martacule | martacilor | |||
References
- martac in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN