martac

Romanian

Etymology

Borrowed from Ottoman Turkish مرتك (mertek).

Noun

martac m (plural martaci)

  1. rafter, beam

Declension

Declension of martac
singular plural
indefinite definite indefinite definite
nominative-accusative martac martacul martaci martacii
genitive-dative martac martacului martaci martacilor
vocative martacule martacilor

References

  • martac in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN