meșteșugăreț

Romanian

Etymology

From meșteșug +‎ -ăreț.

Adjective

meșteșugăreț m or n (feminine singular meșteșugăreață, masculine plural meșteșugăreți, feminine and neuter plural meșteșugărețe)

  1. (attributive) craftsman

Declension

Declension of meșteșugăreț
singular plural
masculine neuter feminine masculine neuter feminine
nominative-
accusative 		indefinite meșteșugăreț meșteșugăreață meșteșugăreți meșteșugărețe
definite meșteșugărețul meșteșugăreața meșteșugăreții meșteșugărețele
genitive-
dative 		indefinite meșteșugăreț meșteșugărețe meșteșugăreți meșteșugărețe
definite meșteșugărețului meșteșugăreței meșteșugăreților meșteșugărețelor

References

  • meșteșugăreț in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN
This article is issued from Wiktionary. The text is available under Creative Commons Attribution-Share Alike 4.0 unless otherwise noted. Additional terms may apply for the media files.