meriza

See also: meriză

Romanian

Etymology

Inherited from Latin merīdiāre. Compare Aromanian amiridz, Albanian mërzej, Italian meriggiare.

Verb

a meriza (third-person singular present meriză, past participle merizat) 1st conjugation

  1. (northern Transylvania, Maramureș, of cattle, livestock) to rest in the shade (during the summer)

Conjugation

    conjugation of meriza (first conjugation, no infix)
infinitive a meriza
gerund merizând
past participle merizat
number singular plural
person 1st person 2nd person 3rd person 1st person 2nd person 3rd person
indicative eu tu el/ea noi voi ei/ele
present meriz merizi meriză merizăm merizați meriză
imperfect merizam merizai meriza merizam merizați merizau
simple perfect merizai merizași meriză merizarăm merizarăți merizară
pluperfect merizasem merizaseși merizase merizaserăm merizaserăți merizaseră
subjunctive eu tu el/ea noi voi ei/ele
present să meriz să merizi să merize să merizăm să merizați să merize
imperative — tu — — voi —
affirmative meriză merizați
negative nu meriza nu merizați

Derived terms

  • merizare
This article is issued from Wiktionary. The text is available under Creative Commons Attribution-Share Alike 4.0 unless otherwise noted. Additional terms may apply for the media files.