mișcământ
Romanian
Etymology
From mișca + -ământ.
Noun
mișcământ n (plural mișcăminte)
- (obsolete) movement
Declension
| singular | plural | ||||
|---|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | ||
| nominative-accusative | mișcământ | mișcământul | mișcăminte | mișcămintele | |
| genitive-dative | mișcământ | mișcământului | mișcăminte | mișcămintelor | |
| vocative | mișcământule | mișcămintelor | |||
References
- mișcământ in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN