mișcământ

Romanian

Etymology

From mișca +‎ -ământ.

Noun

mișcământ n (plural mișcăminte)

  1. (obsolete) movement

Declension

Declension of mișcământ
singular plural
indefinite definite indefinite definite
nominative-accusative mișcământ mișcământul mișcăminte mișcămintele
genitive-dative mișcământ mișcământului mișcăminte mișcămintelor
vocative mișcământule mișcămintelor

References

  • mișcământ in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN