mișună
Romanian
Etymology
From mișuna.
Noun
mișună f (plural mișuni)
Declension
| singular | plural | ||||
|---|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | ||
| nominative-accusative | mișună | mișuna | mișuni | mișunile | |
| genitive-dative | mișuni | mișunii | mișuni | mișunilor | |
| vocative | mișună, mișuno | mișunilor | |||
References
- mișună in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN