mișuna

Romanian

Etymology

From a Vulgar Latin root *messionāre, from Latin messiō.

Verb

a mișuna (third-person singular present mișună, past participle mișunat) 1st conjugation

  1. to teem
  2. to swarm

Conjugation

    conjugation of mișuna (first conjugation, no infix)
infinitive a mișuna
gerund mișunând
past participle mișunat
number singular plural
person 1st person 2nd person 3rd person 1st person 2nd person 3rd person
indicative eu tu el/ea noi voi ei/ele
present mișun mișuni mișună mișunăm mișunați mișună
imperfect mișunam mișunai mișuna mișunam mișunați mișunau
simple perfect mișunai mișunași mișună mișunarăm mișunarăți mișunară
pluperfect mișunasem mișunaseși mișunase mișunaserăm mișunaserăți mișunaseră
subjunctive eu tu el/ea noi voi ei/ele
present să mișun să mișuni să mișune să mișunăm să mișunați să mișune
imperative — tu — — voi —
affirmative mișună mișunați
negative nu mișuna nu mișunați

Synonyms

This article is issued from Wiktionary. The text is available under Creative Commons Attribution-Share Alike 4.0 unless otherwise noted. Additional terms may apply for the media files.