miresmător

Romanian

Etymology

From miresma +‎ -ător.

Adjective

miresmător m or n (feminine singular miresmătoare, masculine plural miresmători, feminine and neuter plural miresmătoare)

  1. (obsolete, rare) scented
    Synonym: miresmat

Declension

Declension of miresmător
singular plural
masculine neuter feminine masculine neuter feminine
nominative-
accusative 		indefinite miresmător miresmătoare miresmători miresmătoare
definite miresmătorul miresmătoarea miresmătorii miresmătoarele
genitive-
dative 		indefinite miresmător miresmătoare miresmători miresmătoare
definite miresmătorului miresmătoarei miresmătorilor miresmătoarelor

References

  • miresmător in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN
This article is issued from Wiktionary. The text is available under Creative Commons Attribution-Share Alike 4.0 unless otherwise noted. Additional terms may apply for the media files.