miresma

Romanian

Etymology

From mireasmă.

Verb

a miresma (third-person singular present miresmează, past participle miresmat) 1st conjugation

  1. to scent

Conjugation

    conjugation of miresma (first conjugation, -ez- infix)
infinitive a miresma
gerund miresmând
past participle miresmat
number singular plural
person 1st person 2nd person 3rd person 1st person 2nd person 3rd person
indicative eu tu el/ea noi voi ei/ele
present miresmez miresmezi miresmează miresmăm miresmați miresmează
imperfect miresmam miresmai miresma miresmam miresmați miresmau
simple perfect miresmai miresmași miresmă miresmarăm miresmarăți miresmară
pluperfect miresmasem miresmaseși miresmase miresmaserăm miresmaserăți miresmaseră
subjunctive eu tu el/ea noi voi ei/ele
present să miresmez să miresmezi să miresmeze să miresmăm să miresmați să miresmeze
imperative — tu — — voi —
affirmative miresmează miresmați
negative nu miresma nu miresmați
This article is issued from Wiktionary. The text is available under Creative Commons Attribution-Share Alike 4.0 unless otherwise noted. Additional terms may apply for the media files.