muzicoman
Romanian
Etymology
Borrowed from French musicomane. By surface analysis, muzico- + -man.
Noun
muzicoman m (plural muzicomani)
Declension
| singular | plural | ||||
|---|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | ||
| nominative-accusative | muzicoman | muzicomanul | muzicomani | muzicomanii | |
| genitive-dative | muzicoman | muzicomanului | muzicomani | muzicomanilor | |
| vocative | muzicomanule | muzicomanilor | |||