noaten
Romanian
Alternative forms
Etymology
Inherited from Latin annōtinus.
Noun
noaten m (plural noateni)
Declension
| singular | plural | ||||
|---|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | ||
| nominative-accusative | noaten | noatenul | noateni | noatenii | |
| genitive-dative | noaten | noatenului | noateni | noatenilor | |
| vocative | noatenule | noatenilor | |||