număr
See also: numar
Romanian
Pronunciation
- IPA(key): /ˈnu.mər/
- Rhymes: -umər
- Hyphenation: nu‧măr
Etymology 1
Inherited from Latin numerus, ultimately from Proto-Indo-European *nem- (“to assign, allot; take”).
Noun
număr n (plural numere)
Declension
singular | plural | ||||
---|---|---|---|---|---|
indefinite | definite | indefinite | definite | ||
nominative-accusative | număr | numărul | numere | numerele | |
genitive-dative | număr | numărului | numere | numerelor | |
vocative | numărule | numerelor |
Related terms
See also
Etymology 2
Form of număra.
Verb
număr
- first-person singular present indicative/subjunctive of număra