nunti
Latin
Noun
nūntī
- vocative singular of nūntius
Romanian
Etymology
From nuntă.
Verb
a nunti (third-person singular present nuntește, past participle nuntit) 4th conjugation
Conjugation
conjugation of nunti (fourth conjugation, -esc- infix)
| infinitive | a nunti | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | nuntind | ||||||
| past participle | nuntit | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | nuntesc | nuntești | nuntește | nuntim | nuntiți | nuntesc | |
| imperfect | nunteam | nunteai | nuntea | nunteam | nunteați | nunteau | |
| simple perfect | nuntii | nuntiși | nunti | nuntirăm | nuntirăți | nuntiră | |
| pluperfect | nuntisem | nuntiseși | nuntise | nuntiserăm | nuntiserăți | nuntiseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să nuntesc | să nuntești | să nuntească | să nuntim | să nuntiți | să nuntească | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | nuntește | nuntiți | |||||
| negative | nu nunti | nu nuntiți | |||||