obligare

See also: obligaré

Latin

Verb

obligāre

  1. inflection of obligō:
    1. present active infinitive
    2. second-person singular present passive imperative/indicative

Romanian

Etymology

From obliga +‎ -re.

Noun

obligare f (plural obligări)

  1. obligation

Declension

Declension of obligare
singular plural
indefinite definite indefinite definite
nominative-accusative obligare obligarea obligări obligările
genitive-dative obligări obligării obligări obligărilor
vocative obligare, obligareo obligărilor

Spanish

Verb

obligare

  1. first/third-person singular future subjunctive of obligar