obliterare

See also: obliteraré

Italian

Etymology

Borrowed from Latin oblitterāre.

Pronunciation

  • IPA(key): /o.bli.teˈra.re/
  • Rhymes: -are
  • Hyphenation: o‧bli‧te‧rà‧re

Verb

obliteràre (first-person singular present oblìtero, first-person singular past historic obliterài, past participle obliteràto, auxiliary avére)

  1. (transitive) to obliterate
  2. (transitive) to cancel (a stamp)
  3. (transitive) to stamp, clip (a ticket)

Conjugation

Further reading

  • obliterare in Treccani.it – Vocabolario Treccani on line, Istituto dell'Enciclopedia Italiana

Anagrams

Latin

Verb

obliterāre

  1. inflection of obliterō:
    1. present active infinitive
    2. second-person singular present passive imperative/indicative

Romanian

Etymology

From oblitera +‎ -re.

Noun

obliterare f (plural obliterări)

  1. obliteration

Declension

Declension of obliterare
singular plural
indefinite definite indefinite definite
nominative-accusative obliterare obliterarea obliterări obliterările
genitive-dative obliterări obliterării obliterări obliterărilor
vocative obliterare, obliterareo obliterărilor

Spanish

Verb

obliterare

  1. first/third-person singular future subjunctive of obliterar