olecăi

Romanian

Etymology

From oleo.

Verb

a olecăi (third-person singular present olecăie, past participle olecăit) 4th conjugation

  1. to whine, to weep

Conjugation

    conjugation of olecăi (fourth conjugation, no infix)
infinitive a olecăi
gerund olecăind
past participle olecăit
number singular plural
person 1st person 2nd person 3rd person 1st person 2nd person 3rd person
indicative eu tu el/ea noi voi ei/ele
present olecăi olecăi olecăie olecăim olecăiți olecăie
imperfect olecăiam olecăiai olecăia olecăiam olecăiați olecăiau
simple perfect olecăii olecăiși olecăi olecăirăm olecăirăți olecăiră
pluperfect olecăisem olecăiseși olecăise olecăiserăm olecăiserăți olecăiseră
subjunctive eu tu el/ea noi voi ei/ele
present să olecăi să olecăi să olecăie să olecăim să olecăiți să olecăie
imperative — tu — — voi —
affirmative olecăie olecăiți
negative nu olecăi nu olecăiți
This article is issued from Wiktionary. The text is available under Creative Commons Attribution-Share Alike 4.0 unless otherwise noted. Additional terms may apply for the media files.