olecăit

Romanian

Etymology

Past participle of olecăi.

Noun

olecăit n (plural olecăituri)

  1. (obsolete, rare) wail
    Synonym: văicăreală

Declension

Declension of olecăit
singular plural
indefinite definite indefinite definite
nominative-accusative olecăit olecăitul olecăituri olecăiturile
genitive-dative olecăit olecăitului olecăituri olecăiturilor
vocative olecăitule olecăiturilor

Verb

olecăit (past participle of olecăi)

  1. past participle of olecăi

References

  • olecăit in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN