ondulare

See also: ondularé

Italian

Etymology

First attested 18th century.[1] Formed based on Late Latin undula (adapted to onda), a diminutive of Latin unda (whence Italian onda); corresponds to a Medieval or later Latin undulō, undulāre, from undula. Cf. ondulazione.

Pronunciation

  • IPA(key): /on.duˈla.re/
  • Rhymes: -are
  • Hyphenation: on‧du‧là‧re

Verb

ondulàre (first-person singular present óndulo, first-person singular past historic ondulài, past participle ondulàto, auxiliary avére) (transitive or intransitive)

  1. to wave (especially the hair)
  2. to oscillate
  3. to undulate

Conjugation

References

  1. ^ ondulare in sapere.it – De Agostini Editore

Anagrams

Romanian

Etymology

From ondula +‎ -re.

Noun

ondulare f (plural ondulări)

  1. curling

Declension

Declension of ondulare
singular plural
indefinite definite indefinite definite
nominative-accusative ondulare ondularea ondulări ondulările
genitive-dative ondulări ondulării ondulări ondulărilor
vocative ondulare, ondulareo ondulărilor

Spanish

Verb

ondulare

  1. first/third-person singular future subjunctive of ondular